Unde dai si unde crapa

Stateam in pat si cugetam profund asupra unei probleme de moment dar totusi foarte apasatoare, studiam atent avantajele si dezavantajele, inchideam si deschideam paranteze, parca erau si ceva radicali pe acolo, urmarind un rezultat cat mai exact daca se merita sau nu sa ma masturbez, cand m-a lovit revelatia: mereu am incercat sa inteleg femeile, am zis ca asta ar putea sa ma ajute dar am gresit.

Rezultatul: a intelege o femeie == a o tolera. Pfff, ce simplu era!

Ultimele chestii, biciclete, pisici, poiana, struguri, pepeni, fete, aici.

But Today I Am To Save As Many Flies As Possible.
In Each Hand I Carry A String – Determined.
I Throw Them Into The Abyss And Try To Draw In The Flies Before The Smolts Reaches Them Where They Fight The Stream And Water.
I Can’t Breathe And I’m Getting Heavier With Every Wave.
I Need A Miracle Because I’m Drowning Sins.

Ca sa vezi ce naspa sunt si fata de mine

De ceva timp imi pun ceasul sa sune si ma trezesc la 9 fara 10 doar ca sa spun ca m-am trezit la 8 dar din pat oricum ma ridic pe la 10 iar in timpul zilei, cum am ocazia bag un “bai, eu m-am trezit azi pe la 8, sunt cam obosit”, “cand m-am trezit eu pe la 8 ningea afara”. Ce greu incepe sa-mi fie cu mine…

1000 words per day

I started a new thingie where I post 1000 words per day –> http://1000wordsperday.wordpress.com
Let’s see how far it goes

___

I have nothing else to post here right now, sorry.

A little less personality, a little more action

Am tendinta sa ma complic si sa complic orice ce se poate complica iar daca nu se poate complica ii modific eu putin structura ca sa se poata complica. E simplu

Every little piece in your life…

… will add up to one and ~might~ mean something to someone*

_____________________________________________________________________________________________________

* adaptare de aici

Intrasem aici, in micul meu colt de internet cu ar fi zis Creanga (desi am mai multe colturi de internet decat mi-as dori) cu doua idei revolutionare pe care aveam de gand sa le fac publice dar am fost atras de arhivele din stanga (sau din dreapta daca privesti blogul din fata), arhive care atesta ca blogul asta are intre un an si un an si cinci luni, mai exact un an si trei lui. E o chestiune ce merita sarbatorita si o voi sarbatori scriind postul asta fara ochelari - this kind of fun should be ilegal, I’m so outrageous!

Azi(ahhhhha deja am trecut in Marti 13 si cate lucruri urate am lasat de facut pe azi! Ce idiot mai sunt!) Ieri fost o zi in care am invatat multe lucruri despre mine si sunt mandru ca am fost in stare sa aplic si lucruri pe care le-am inavat din alte experiente mai mult sau mai putin memorabile. Nu credeam ca am sa pot face asta vreodata, sa cobor la rangul de om simplu si sa nu fac aceeasi greselala din nou, pfffa ce mandru sunt de mine!

Azi de fapt tot ieri mi-a zis si un coleg ca sunt extrem de insuportabil uneori, which is really fucked up. Sunt obisnuit si impacat cu ideea sa o aud dar nu de la oameni care nu au si care nici nu au intentia sa aiba o relatie personala cu mine so they/you might be right. Si acum problema a devenit “vreau sa fac ceva in legatura cu asta?”. Mereu am spus, mai in gluma sau mai in serios ca daca as fi o masina nu m-as cumpara sau daca as fi un strain as cauta sa n-am nici o treaba cu mine (seriously!) dar e intr-un fel aiurea sa vad ca tot mai multe persoane ajung la concluzia asta. Din nou, trebuie sa ma gandesc in ce masura ma afecteaza chestiunea asta. (Ce-mi place sa scriu la tastatura asta, ar trebui sa petrec mai mult timp acasa*)

Acum (nu ieri si nici maine) imi vin in minte momentele in care mama imi spunea cat de mandra este de mine si eu muream de rusine in interior, momente care ar fi trebuit sa lift the weight of the world from my shoulders dar de fapt mai adaugau cateva constelatii.

Azi Ieri am fost intrebat de ce imi place sa ma joc cu imaginea pe care si-o fac altii despre mine si am dat un raspuns tipic mine, ed-business-wise si care sa ma protejeze dar de fapt I have no fucking clue. Si problema si mai mare e ca treaba asta nu mi-a adus nimic bun on the long term.

Acum cateva zile am gasit si trait ceva ce a reusit sa lift the weight of the world from my shoulders again pentru cateva momente(lungi) si acum simt ca, multumita idioteniei din dotare incerc sa pun si alte planete. But I’m not scared at all.

We shall see…
Mi-am pus ochelarii.
Pa.

_____________________________________________________________________________________________________
* sar to the ca to the sm – often times sarcasm is the only thing that makes me get out of the bed in the morning.

Today was almost a good day for biking, though…

One day I’ll make things right.

Apus de soare

The king is dead, vive le roi!
Le roi c’est moi.
Si a venit toamna.

le roi c’est moi

A is to B as B is to C

Mi-am dat seama ca nu e de ajuns doar sa-i ascult pe altii, uneori e bine sa mai tin si minte. Sau cont.
Mi-am mai dat seama ca unii iau sfaturile gratuite ca pe niste sfaturi gratuite. Si mi-am mai dat seama, dar in alt context, ca unii merita lasati sa greseasca, sa loveasca podeaua. O mana intinsa poate sta intinsa pentru un timp limitat, zice o lege fizica.

In alta ordine de idei, incep sa am frica de caini. Acum doua seri, pe bicicleta fiind, am fost alergat de o haita de caini. Nu, n-am descoperit acum inventia asta, am mai fost alergat de caini dar pentru 20-30m maxim. De data asta m-au alergat foarte mult, am fost nevoit sa trec pe rosu si sa merg pe contrasens si am scapat de ei doar pentru ca am trecut printre doua taxiuri care veneau spre mine. In seara respectiva am avut cosmaruri doar cu dulaii aia. In noaptea asta veneam acasa tot pe un bulevard maricel, alti 5 caini au inceput sa alerge dupa mine si din nou destul de mult. E interesant rush-ul ala, cand pedalezi nebuneste si vezi in fata intersectia si vezi ca e rosu si te gandesti la ce s-ar intampla daca te opresti, daca prinzi o groapa si cazi intre ei. Mai conteaza atunci ca sunt un tip de treaba chiar si cu cei nepasatori,  ca sunt muncitor sau visator? De data aceasta unul m-a prins de pantaloni. Am pedalat si i-am simit coltii clantanind. Si un fior destul de rece. Ma gandeam cum ar fi fost daca aveam o bicicleta mai joasa sau saua mai joasa, sau daca imi cadea lantul, sau daca aveam o bicicleta cu o singura viteza sau mai putin antrenament la pedalat. Ma gandeam la faptul ca cineva tocmai imi spusese ca ma invidiaza ca fac ce fac, cum fac si unde fac si iata-ma pe mine, singur pe bulevard pedaland in disperare cu ~5 caini dupa mine la ora cand oamenii normali inchid televizorul si se pun in pozitia de “sleep”.

Am lucrat 8 ore la bloguri pentru altii si acum scriu pe al meu. Ce noroc am de voi! Ce m-as fi facut eu cu mine si cu cheful meu de vorba la ora asta?
Probabil sunt obosit si nu mai pot fi interesant. Sau amuzant. Sau probabil.

Nu mi-am propus sa devin prost dar mi-am propus sa nu ma mai gandesc atat de mult la orice. Ceva nepasare mi-ar intuneca destul de bine noptile albe.

In ultimul timp

mi se intampla, fac, sunt implicat in, observ de pe margine lucruri interesante iar faptul ca n-am nici o tragere sa scriu aici ma bucura si-mi ofera oarecum confortul ca n-as duce-o rau. Good for me.

Let me ride

Hai sa va zic.
Dupa ebrietatea epica de aseara am zis sa ies cu noua mea bicicleta sa ma dezalcoolizez pedaland. Am mers vreo 4 ore si ceva cu bicicleta, pe care am poreclit-o intre timp BBB King , de la Big Black Beast King ) Kinky, da’ se putea altfel?! Am mers de acasa pana-n Herastrau, am dat o tura de lac si plimbat putin pe alei, m-am intors la universitate si de acolo am luat-o spre eroilor si apoi pe niste stradute foarte sic de prin Cotroceni, apoi in Tineretului dat si acolo o tura de lac si la un moment dat ma ratacisem ca nu mai gaseam iesirea si apoi acasa. Dar a fost demential )
Am avut o discutie foarte misto despre biciclete cu un nene pe Kiseleff, el avea o semi-cursiera sovietica si un rucsac plin de comic books si mi-a dat si mie unul cu Flash! si mi-a povestit despre bicicletele pe care le-a avut si pe care le are.
Am mers foarte ok desi aproape toti oamenii merg pe centru trotuarului. Claxonul/clopotelul ii irita pe unii asa ca am gasit un mod mai dragut de a ma face simtit: cand sunt in spatele lor pedalez invers, in gol si ei aud zgomotul lantului si se feresc )
Eram pe alee in parc si era o familie in fata mea care ocupa toata aleea si claxonez o data ca sa imi faca loc si mama isi trage fetita din calea mea si ii da si o palma zdravana peste fata si incepe sa o certe. Am vrut sa ii zic ceva dar femeia era pornita rau si am zis ca mai bine nu ca imi mai iau si eu o scatoalca. Totusi, destul de nasol.
Biciclistii sunt in general politicosi si civilizati, multi dintre ei iti zambesc aprobator sau saluta discret din cap, destul de cool
In ambele parcuri am vazut o multime de batrani la plaja, cel putin in Tineretului e ca la mare. E un peisaj pe care nu vrei sa-l vezi
Dimineata am facut un dus in graba si nu stiu cum naiba inca aveam pe antebrat stampila din expirat si stateam la semafor si o tipa imi zice ca e misto tatuajul ) Adevarul e ca pare a fi un tatuaj, e pe interiorul bratului si exact la jumatatea lui )
Titlul postarii e titlul unei melodii de-a lui Dr Dre, n-aveam alta idee.
Nici nu stiu de ce va zic toate chestiile astea…

De ce voi fi din ce in ce mai greu de gasit

pe IM, facebook, la calculator in general:

Despre recorduri personale si alte dureri

In saptamana asta, care se va termina glorios astazi s-a terminat glorios ieri:

1. am mers cu taxiul mai mult decat am mers tot anul
2. am mers la doctori mai mult decat am mers tot anul.

Acasa -> munca -> bere -> acasa -> munca -> bucharest business “zoo” park -> munca -> acasa -> oftalmolog -> munca -> stomatolog -> radiografie -> stomatolog -> acasa -> munca -> farmacie non-stop -> acasa -> stomatolog si va urma acasa ->stomatolog -> munca -> acasa, sper… -> bere -> acasa.

Bine, bine, astea sunt doar cifre, hai sa vedem si ceva interesant.

Duminica m-am trezit de dimineata cu un incredibil chef de munca si nu-mi mergeau internetii asa ca am facut chestii prin casa pentru ca eu si prietena mea pe care inca nu o am am decis ca e prematur sa ne mutam impreuna asa ca fac singur chestii gospodaresti, unele dintre ele destul de umilitoare pentru intelectul meu
Mai pe seara ma enervez si zic sa ma duc la birou ca imi venisera ceva idei ce mi-ar fi usurat munca pe urmatoarele zile. Cum se facea ca ploua m-am aruncat in singurul taxi care era in statie. Ii zic unde, zice ca stie [straduta pe care lucram e o straduta de vreo 250 m dar toata lumea o stie ) ] si pornim. Nenea era un nene mare si negru dar nu judec oamenii dupa culoare sau religie, mai ales ca nenea avea pe bord, exact pe cadran vreo 4 icoane care ii acoperau toate “ceasurile” de pe bord. Vorba aia, “cu ce viteza mergeai? – mergeam cu Domnul”. Partea intersanta apare pe la jumatatea drumului cand, coplesit de ganduri si griji imi plec putin capul spre stanga si observ ca nenea era… IN SLIPI!!

Dupa aia am fost sa verificam niste beri :-p si la un moment dat am ajuns pe valea regilor si oamenii voiau sa manance si poposim la un “restaurant rustic” si la insistentele lor imi comand si eu niste cascaval pane cu ciuperci care arata ca fiind de cauciuc, avea gust ca de cauciuc si dupa prima inghititura am facut imprudenta sa ma uit in stabiliment si am vazut bucatareasa si n-am mai putut manca/bea nimic pana a doua zi la pranz.

Luni. Trebuia sa ajungem pe la 10 la un meeting cu niste neni in costum si masini in leasing asa ca am stabilit sa ne vedem la 9 la birou sa mai punem la punct “strategia” and so. Cum eu m-am trezit la 9:15 am zis sa iau un taxi pana la munca. Ma urc din nou in singurul care era in statie, un pustan la volan “fratioare, imi dai 8 lei pana acolo ca nu merge aparatul” “N-am marunt decat 7, daca ai sa-mi dai rest de la 500″ “E bine si 7″. Purcedem. La prima intersesctie asta incepe sa o vrajeasca, sau asta credea el ca face, pe una cu parul cat coada vacii care statea in refugiul de tramvai si chicotea. “Auzi, fataaaa. Fataaa, imi dai si mie numaru’ tau?”. Aia din spate claxonau bucuresteneste, asta, fiind pe jumatate iesit pe geam se intoarce si le da un “sa moara familia ta!” si mergem mai departe. La urmatoare intersectie asta nu porneste la timp si grabitul din spate iar claxoneaza. Soferica al meu deschide nervos portiera si iese la ala ca “iesi ba afara din masina, sa moara mama ca te calc in picioare”, toata intersectia claxona acum, eu eram la 9 : 25 in mijlocul intersectiei intr-un logan cu portiera deschisa.

Plecam de la munca cu un taxi cu un sofer grizonat, cum i-am zis ca mergem in bucharest biznis park a inceput sa vorbeasca pretenios La final ne-a zis ca s-a cunoscut ca a fost o masina cu baieti ca a fost foarte liniste (noi n-am scos nici unul nici un cuvant, fiecare isi vedea de mailuri, reader etc) ca daca erau femei ii faceau capul calendar ca “alea e isterice de dimineata, dom’ne!”.
La biznis park, crescatorie de sani, nu alta! Pe unde mergeam ma intampianu doua mingi de voley si un zambet de “welcome home, Lassie!”.
Plec de acolo si ma simt atat de inteligent pe mine incat imi iau liber pentru restul zilei si ma plimb sa ma uit dupa rame pentru ochelari.
A doua zi trebuia sa ajung la clinica oftalmologica, iau un taxi. Soferul, un nene masiv ca abia incapeam eu in dreapta pentru ca “usa din spate nu se deschide”. Oh, well. Un tip incredibil de gras, incredibil de pletos si de barbos!! nu stiu cum rezista pe caldura asta. Dupa volan, pe bord, evident, 3 icoane destul de vechi si neclare. Nenea ofteaza des si adanc dar imi vorbeste politicos. La un moment o lasa pe una cu fusta scurta pana la buric sa treaca strada si striga dupa ea “hai hai, ca asta calca, nu fute”. Clasic.
Ma duc, imi iau ochelarii – imi aleg pana la urma niste rame de la ei ca nu aveam chef de umblat. Ca fapt divers, in clinica aia am interactionat cu 3 persoane, tanti de la receptie, doctorul si inca o fatuca de la casierie – toti mi-au scris si pronuntat numele gresit asa ca in hartii eu nici nu am trecut pe acolo )
Stau pana tarziu la munca si incepe sa ma ia din nou durerea de masea si raman si fara antinevralgic asa ca iau un taxi si ii zic sa ma duca la o farmacie non-stop si apoi acasa. In faramcie, in fata mea era un cuplu, el statea totusi mai la distanta dar erau impreuna ca el i-a dat pana la urma bani sa plateasca. Ea era la casa si vorbea cu farmacista despre un medicament pentru nu stiu ce boala cu transmitere sexuala aveau amandoi si el asculta de dupa colt indicatiile pe care i le dadea farmacista tipei, pentru el. Penibil. Ea oricum avea un fund naspa si degete neingrijite la picioarele din niste slapi din plastic care nu se asortau cu nimic de pe ea si nici cu nimic din farmacie. El, aparent avea coaie doar cand nu trebuie deci se cam meritau. “Oameni simpli”, imi zic eu catre mine si apoi ii cer farmacistei ceva pentru durere mai tare decat antinevralgic. Imi iau pastilele si ma intorc in taxi. Taximetristul era un tip ok si avea o sapca din aia de marinar ) Am observat prin oras ca se poarta din astea basescu-style; imi devine din ce in ce mai dificil sa ies din casa… Nenea ma ignora si vorbeste prin statie cu niste colegi. Unul ii zice “bai, vii sambata la peste?” si taximetristul meu “nu bai, merg la ma-ta ca e gratis” ) Nice one, i-am lasat bacsis pentru asta.

Intre timp a mai trecut ceva timp etc etc etc.

Trebuia sa ajung urgent la stomatolog, ma urc in taxi si hai. “Schitu Magureanu” “Bine, o luam pe acolo… ca sa evitam aglomeratia si apoi…” “Da da da, pe unde stiti ca-i mai repede, trebuie sa fiu la 6 acolo”. Bai nene si mergem si mergem si nenea tot o ia pe stradute si pe si mai stradute ca ma mir cum reusea sa vireze in unghiurile alea. La un moment dat ma opresc din gandit la ganduri si activez busola mea interna si imi dau totusi seama ca prea ne indepartam de zona in care trebuia sa ajung. Adica, daca omul nu avea de gand sa isi faca avant ca apoi sa sara pana acolo nu prea vedeam eu cum e drumul ala mai scurt. “Bai frate”, imi zic eu mie – asa imi zic eu “frate”, “nu m-a facut muma taximetrist da’ indata ajungem in Militari, ce scurtatura stie asta?!”. Si il intreb asa diplomat, uitandu-ma la ceas “Nu va suparati, cam cat mai facem?” si de aici incepe distractia.

El: Pai unde trebuie sa ajungeti?
Eu: Schitu Magureanu…
El: Nu Margeanului?!
Eu: Nu… Schitu Magureanu.
El: Aoleooo!! Pai asa ati zis de la inceput?
Eu: DA.
El: Asa a fost facuta comanda?
Eu: DA! Schitu Magureanu.
El: Aoleooo, pai de ce nu ati zis asa?? E in partea cealalta. Pffffaa
Eu: E ok, ne intoarcem dar va rog sa…
El: Pai cum se poate una ca asta?!
Eu: … va grabiti…
El: Pai ce? Nu stiu eu unde e Schitu Magureanu?!
Eu: …
El: Oricine stie unde e!
Eu: Da…
El: Am eu vata in urechi da’ prost nu sunt!
Eu, in gand: “Vata in urechi?! #$%-i!!!”
El: Cum sa nu stiu eu unde e Schitu Margeanu…
Eu: Magureanu!
El: Asa, pai o luam pe acolo si faceam stanga dupa aia. Pfffaaa… Cum sa nu fi auzit eu bine?!
Eu: E ok, sa incercati sa ajungem la timp, va rog.
El: Pffaaa! Doar faceam dreapta acolo si gata, o luam pe Plevnei si ajungeam. Cum sa nu stiu eu unde e? E acolo unde e liceul ala… colegiul…
Eu: Lazar.
El: Nu nu, e Grigore… Gheorghe…
Eu: Lazar…
El: Nu… Asa, asa! Gheorghe Lazar! Pai cum sa nu stiu? Acolo, la liceu.
Nenea era destul de weird, pe langa faptul ca avea dopuri de vata in urechi vorbea foarte ciudat, molfaind cuvintele si era tot timpul foarte incruntat. Eu devenisem precaut si eram atent la fiecare straduta pe care o ia ca sa fiu sigur ca mergem unde trebuie. Asta nu avea icoane pe bord ci un radio portabil in care asculta o emisiune cu Turcescu. Proasta emisiune! Si prosti mai suntem, ca natie. Ce oameni intrau in direct la ala si ce ziceau, pfaa!
Ma rog, ajungem aproape la timp, asta multumita mie ca stiu sa ma pornesc de acasa pregatit pentru un detur care m-a costat 150 mii cand tot drumul ar fi trebuit sa ajunga la 100.
El: Uite, aici e. Pai cum sa nu stiu eu unde e Schitu Margeanu?
L-am lasat, fiind mandru de mine si mai ales de modul in care am reusit sa-mi pastrez calmul, avand in vedere ca aveam un abces si imi zvacnea acolo maseaua in ultimul hal.
Intru la stomatolog si doctorita “Vai, Eddie, sa iti povestesc cu ce nebun de taximetrist am venit azi!”. HA!

A doua zi m-am pregatit spiritual de dimineata pentru operatie si am si inceput prima parte a acestui post . Daca sunt greseli or smth, e de la pastile. Cu o zi inainte imi spusese doctorita sa mananc bine si eventual sa beau o cafea ca sa nu lesin pe acolo. Eu evident ca nu am putut manca nimic si cum nu beau cafea am zis sa iau un redbull ) Big mistake. Ajung acolo, totul ok, se uita e pe radiografie “mda, trebuie sa o scoatem”. Ma asez pe scaun si deja simt un rush. “Ti-e frica?” “Neeah, sunt obisnuit”.  Imi face ea jumatate de anestezic, vorbim una alta intre timp. “Simti limba amortita?” “Nu, pot sa vorbesc” “Ah, da”.  Mai face unul, mai stam putin. Incepea sa-mi amorteasca zona respectiva. Ea incepe sa-mi umble cu o scula pe acolo “doare?” “nu” “doare?” “nu” “doare?” “aghhh!!!” si am simtit atunci ce e un rush of blood to your head. Incepusem sa ma incalzesc foarte tare, transpiram, eram aproape alb, big freaking atac de panica. Ea saraca incepe sa ma stropeasca cu apa, imi pune o compresa uda pe frunte. “Eddie, esti ok?? Ametit? Vezi dublu? Ti-e cald?” “Da, sunt ok” “Respira!!” “A, da, scuze”.
Mai stam putin, mai baga jumatate de anestezic, intre timp tot “esti ok? ti-e rau?” “Da, sunt ok”. Liniste. “Respira!” “Da da, respir”. “Ai mancat ceva naspa azi sau ceva?” “Nu, n-am mancat nimic..” “NIMIC?!??” “.. am baut doar un redbull” “Ce-ai facut?!?!?”. De aici a fost evident, mi-a picat si mie fisa. Dar era prea tarziu, cum simteam chestie aia pe gingie intram in panica, ma incordam si nu respiram. Ma rog, a trecut efectul energizantului, m-am calmat si a reusit saraca sa-si faca treaba. Plec de acolo si pe drum incepe sa-mi amorteasca limba ) anestezicu’ ma-sii.
Merg pe jos pana la universitate ca sa ma dezmortesc nitel, si asa nu aveam mare chef sa ma intorc la munca desi aveam o groaza de facut, ajung acolo si ma urc intr-un taxi. Nene grizonat, tacut si cu bun simt, genul de om cu care ai vrea sa vorbesti.

Plec de la munca spre un anume stabiliment cu un taximetrist pe la vreo 40 ani care se certa cu nevasta-sa la telefon “Bai Maria, bai vaco, tu esti proasta? da’ eu daca ti-am zis sa mergi acolo…” si plec din stabiliment pe jos dar apoi iau totusi un taxi ca nu mai sunt atat de tanar ca atunci cand eram mai tanar decat sunt acum cu un taximetrist tinerel, genul ala cu gel pe par si ochelari de soare pe cap desi era vreo 2 noaptea, camasa din aia din in sau din ce dracu o fi ea si zeci de beculete albastre aprinse pe bord, care incerca sa o prosteasca pe una la telefon “Pai ma gandeam ca poate imi oferi si mie o noapte de amor”. Libidonos.

O folie de antinevralgic, una de aulin, vreo 4 nurofen si 6 advil.
Nu mai beau redbull.
O pereche de ochelari nerdy but cool
Un ceas de mana zgariat in portiera unui taxi.
In salile de asteptare de la oftalmolog si dentist am citit o carte despre un nene care era surd )
Am mers atat de mult cu taxiul incat la un moment dat simteam ca am eu un logan cu sofer personal )
Asta e concluzia.
Si asta e finalul.

It’s not you, it’s me

Așadar, until further notice:

• last.fm – OFF rămâne doar scrobbling pentru statistici și pentru că oricum nu mă deranjează]
• twitter - OFF
• facebook – OFF
• tumblr – OFF
• idiotblog – OFF [probabil va fi primul la care am să revin și doar dacă e ceva ce contează sau e interesant]

În rest rămânem prieteni pe telefon (preferabil sms), IM (preferabil cât mai rar) și email (preferabil).
Less on-line înseamnă inveitabil more off-line Mai puțin timp petrecut pierzând timp, mai mult cu chestii care contează.

It’s not you, it’s me
Pa!

Meh

Spanotarzi

În afară de fascination-street.ro urmăresc doar bloguri străine, evident, în engleză. Sunt ale oamenilor din industria în care prestez zi-lumină – noapte-lampă (că deh! nu putem fi toți contabili, patroni, poeți sau altă-meserie-bă-no-asă), fie ei colegi și colege de la Google, Yahoo!, Facebook, alte comitete și comiții sau oameni care mai zic una-2. Sunt bloguri în engleză, postările sunt în engleză, pozele sunt în engleză și sunt comentate ca și blogul meu doar că de vreo 500 ori mai mult dar procedeul e același, nah! Așa, și comentatorii sunt indieni, români, ruși care sunt pe subiect pentru că înțeleg despre ce se grăiește în scris acolo dar și alții care intră doar pentru trafic dar tot în engleză comentează. Ei bine, la fiecare 20-121 comentarii în engleză apare unul în spaniolă. Băi buritos! Păi ce facem, mai friende? Ai citit postarea în engleză, co-co-jamobo-comentatorii tăi au scris în engleză, fie ea balcanică sau cu accent du Eifel da’ tu vii ca din coridă și telenovelești totul?! Aveam o părere proastă despre spanioli în general mai ales când vine vorba de aichiu că nah, sunt latini, romantici, cu părul unsuros dat peste cap și dansează (am și eu criteriile mele snoabe după care judec oamenii și criterii ceva mai sofisticate după care judec femeile) dar când văd unul din ăsta.. aww! Dacă era german îl apreciam, ei sunt renumiți pentru naționalismul lor și cam au și de ce dar când vine un don huan del interneto și zice că il penso că los treburile nu sunt așa, băi amigo! Las-o-n CTRL (sau CMD ) – F4!!